Gerra Orivera - poeziile altor autori

Vreau să-ţi şoptesc numele, stând singur în umbra gândurilor mele.
Vreau să-l spun fără cuvinte, vreau să-l spun fără scop.
Căci sunt ca şi copilul ce-şi cheamă mama de sute de ori, bucuros că poate spune: "mamă!"

LXVI

Ascultă, inima mea;
în flautul acesta cântă muzica florilor sălbatice,

Tu erai în miezul sufletului meu,
și de aceea, când el rătăcea, nu te mai afla;
tu îți întorceai fața de la iubirile și nădejdile mele
până la ultima, dar tu erai în ele, mereu.

Traducere în limba română de Igor Creţu


Mic sălaş în sineala obloanelor

Da, acum e hotarat! pentru vesnicie
Mi-am parasit natala campie.
Plopii cu frunzisul inaripat, plopii de pe ea,
Nu vor mai fosni deasupra mea.

i

Se-asterne iar de-a lungul vaii
Acelasi purpuriu navod

Ma vreau sever, cu inima duioasa
Si de la stele eu invat sa tac.
Ce bine e, Rusia somnoroasa,
s-o strajuiesc pe camp, ca un copac.

Că sufletu-mi desprins e viu, nu zace,
dovadă-i spaima ce în vii deşteaptă,
deşi par fără el; atare faptă
cel mort în totul nu o poate face.

Nu poate cel ce mi-a-ngropat prin moarte
splendoarea ce făpturii mele-a dat-o
s-o dea acelora ce le-a luat-o,
de-ar vrea, prin viaţă, trupu-mi iar s-o poarte

Ce-i trebuia splendorii tale sfinte,
învins, cu funii lungi să mă mai lege,
cât timp, se înţelege,
la o privire i-am şi căzut pradă: