Furtuna - Georg Trakl

Voi, munți sălbatici, sublimul
Doliu al vulturilor.
Nori de aur
Fumegați peste deșertul de piatră.
Liniște molcomă respiră pinii,
Mieii negri la buza prăpastiei
Unde brusc albăstrimea
Se oprește straniu,
Zumzetul blând al bondarilor,
O, floare verde –
O, tăcere.

Întunecate duhuri ale pârâului sălbatec
Zguduie inima, la fel ca în vis,
Beznă,
Care izbucnește peste văgăuni!
Voci albe
Rătăcind prin pridvoare de spaimă,
Terase smulse,
Ura năvalnică a taților, bocetul
Mamelor,
Auriul chiuit războinic al băiatului
Și-un nenăscut
Din ochi orb suspinând.

O, durere, tu, învâlvorată priveliște
A sufletului nemărginit!
Iată, în răscoala cea neagră
Tresar calul și căruța,
Un fulger roz, înfiorător,
În moliftul sunând.
Răcoare magnetică
Nimbează maiestuosul cap,
Amărăciune aprinsă
A unui zeu mânios.

Spaimă, tu șarpe otrăvitor,
Neagră, mori în piatră!
Iată, se prăvălesc
Sălbatice râuri de lacrimi,
Furtună-ndurare,
Încercuite de tunete amenințătoare
Răsună piscurile ninse.
Focul
Purifică noaptea sfâșiată!



Traducere Petre Stoica

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.