Gerra Orivera - poeziile altor autori

Fii mulțumit să știi că totul e mister:
Viața, moartea, soarta, cum pre pământ și-n cer.
Surâde marii taine ca și cum
Puțin îi pasă de-ai muri acum.

PRIN ferastra ovală
cucuveaua intră în catedrală.

Sfântul Cristofor

Cântec și poveste-i poezia.
Se cântă o întâmplare vie,
povestindu-i melodia.

Nu disprețuiți cuvântul;
lumea e zgomotoasă și mută,
poeți, singur Dumnezeu vorbește.

Fiecare stă singur pe inima pământului
atins de o rază de soare:
și deodată e seară.

Răcoroasă ca palidele,
jilavele petale de lăcrămioare
dormea lângă mine în zori.

Când, Lidia, vine toamna noastră
Cu iarna pe care o ascunde în ea, să păstrăm
Un gând, nu pentru viitoarea
primăvară a altora,

Dă-mi vin, de nimeni nu îmi pasă!
Dă-mi gura ta de roză rubinie,
Obrajii tăi de fruct, flacără vie,
Amarul îmi e dulce, tu – frumoasă.

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:
Iubirea – jarul, lava –
Așa cum unor plante
Le-a dat otrava.

Drumul pe care mergi, biet călător, e plin
De piedici și capcane iar sabia-Destin
Deasupra ta se-aține pregătită.
Să n-o atingi, lama-i e otrăvită.