Gerra Orivera - poeziile altor autori

Alt'dat când mergeam la moschee
Mă-ntorceam cu un dor mai bogat…
Acum merg zilnic, de dor tot mai sărac,
Stau la răcoare pe covor și tac…

A-Toate-Făcătorul s-a întrecut pe Sine
Când a creat făptura umană chiar din lutul
Pe care-nsuflețindu-l, l-a învățat Cuvântul.
De ce de ne-nțelesuri sunt azi lumile pline?

Sosi, pe-o mare prinsă în furtună,
viaţa mea, cu-o barcă-aproape spartă.
În portul ce păcatele nu iartă
şi nu primeşte decât fapta bună.

Nu pot gândi la Tine şi în faţă
să nu-mi apară-nchipuirea morţii,
prin care arta piere, pier şi genii.

Cu-atâta zbucium şi aşa robie,
cu gânduri false, suflet în primejdii,
eu să sculptez aici divine lucruri!

Minune-i că am ars, vecin cu focul,
şi încă ard când stins e în afară,
lăuntrul mistuindu-mi-l în pară
şi împlinind cenuşilor sorocul?

Amor, dacă eşti zeu,
nu poţi să faci ce vrei?
Fă-mi astăzi cu temei
ce, dacă-aş fi Amor, ţi-aş face eu.

Norocul, ce-a ştiut prea mult zăbava,
el, ce de tineri nu prea ne răsfaţă,
mă întristează căci, bătrân, în faţă
n-am ani la bucurii... Aştept izbava.

Când ochii îţi colindă,

o, doamnă, către mine,
în ei mă văd prea bine,

Mi-e somnul preţios şi-mi pare bine
că piatră sunt şi-am simţuri adormite
cât timp în jur e crimă şi ruşine.
Nu mă trezi. Vorbeşte pe şoptite...