Gerra Orivera - poeziile altor autori

Luce-n munţi un cer fără prihană,
Zorii timpurii din munţi cobor.
Undeva-n adînc un ţărm ne cheamă,
După el − un larg unduitor.

Pe cît mai caldă-i ziua, scade-n părţi
Amurgul respirat de-o depărtare
Şi vesel îmi era în dimineţi
S-alerg aceste-mpărăţii solare!

Ziua asfinţind a spus: adio.
Prin sticlă-n cabinetul vechi
Trimite soarele luciri perechi;
Sub care cer în veac voi mai găsi-o?

Fost-a primăvară şi viaţa fu uşoară,
Chema spre tine proaspătul mormînt,
Dar viaţa fu uşoară, ca nourii de vară,
Ca fumul dintr-un sfeşnic fumegînd.

Iaila pustiitor mai fumegă în noapte,
Marine zări în cer adăpostind,
Răsună tărmuri vechi şi fierb în valuri toate,
E fără capăt somnul şi veşnicul colind.

Secera gri, ascunsă-n cadrul sferic,
Acoperiş de fier în luciul moale,
Zgomot de moară, cîine-n întuneric
Latră perfid la stele căzătoare,

Primăvară! Peste-aul
Întunericul inundă,
Licăr violet în jur
La furtuni vrea să răspundă.

* * *
În cea mai uscată şi mai albă
întindere
infinit dureroasă a deşertului,

Îi cere un sugar mamei
să-şi legitimeze sânul? Când o fiinţă umană adevărată apare
într-o comunitate, tânjind
după alte suflete, oamenii simt imediat în vocea lui

După ce Bestami a murit, s-a întâmplat
ceea ce el spusese că are să se întâmple, Bu'l-Hasan
a devenit şeicul comunităţii
şi în fiecare zi mergea la mormântul lui Bestami