Gerra Orivera - poeziile altor autori

De după zile sumbre şi nopţi întunecate
Veni şi vremea de adio, lină.
Tremură-n linişti ziua peste cîmpii fardate
Şi în splendori se scaldă şi în splendori suspină.

Va fi şi noaptea mea, prelungă şi de moarte,
Cînd Domnul − Vrăjitor va porunci sever
O nouă steauă să apară-n cer.
Arzi, Lună, în văpăi, urcînd tot mai departe

În verde-adînc şi de pădure,
Mereu uscat şi neuşor,
Sub munte, într-o văgăună,
Bate din pietre un izvor.

Cu tremur palid chipu-şi şterge
Şi luciul ei s-a-ntunecat.
Pe trupu-nfrigurat şi rece
Luna c-un semn s-a arătat.

Eu, fată, eu, soţie am murit.
El îmi spunea c-am fost regină vie,
Dar eu numai visam înspre iubire
Şi cu speranţe vagi m-am răsplătit.

Trecut-au ploi, april cum încălzeşte
Furtună-i toată noaptea, iar la zori
Primăvăratec aer risipeşte
Şi-n linii moi de fum înalbăstreşte,

În drumul nopţii ard făclii
.
Şi-n Catanei e foc şi cînt...
În plînsă zi iubim mai blînd,

Ploaie de aur, rară şi dorită,
Plus două curcubeie, iar spre sud
Cad stelele pe-o ramură, tihnită,
Grădina pustiită de agud

Crengile de cedru-verde ie,
Moale pluş, cupolă de lumini,
Iar sub el, după balcon adie,
Ca un fum uşoarele grădini.

* * *
De m-aş fi iubit pe mine
Nu era cu mai mult rost?
Să nu mai ştiu ce a fost,