Gerra Orivera - poeziile altor autori

Napoi, nainte – nicidecum?
Nici pentru capra neagră drum?

Aștept aici și ager prind

De ce, nătângi, mi-ați scuturat voi poama,
Pe când stam orb și fericit:
Nicicând mai rău nu mă cuprinse teama,
– Murit-a visu-mi aurit!

Mai sus ca om și fiare-ajuns,
Vorbesc – și nu primesc răspuns.

Prea singur și prea nalt crescui –

Ferească Mahomed de-aşa-întâmplare,
Profetul Lui Allah cel Viu, El care
Ne-apară de spaime şi regrete
Şi de Prostia cea molipsitoare!

Nu te-ngrozi de timpurile grele
Ce pot veni, că repede vor trece.
Acest moment trăieşte-l cu plăcere,
Nu regreta trecutul, trăieşte şi petrece!

Ieri a clădit Sminteala zilei de-Azi;
Mâine-i Triumf sau Plâns, când Creşti sau Scazi.
Bea! Ca nu ştii când o să pleci, de ce;
Bea! Ca nu ştii cum ai venit, pe ce talaz!

Iată, prin acest Caravanserai
Ca ploaia au trecut cămile, cai,
Derviş, Şeic... Cum i-a chemat Soarta,
Toţi au plecat, alai dupa alai.

Iar noi, care râdem în cămara
Fostă nu demult a lor, când vara
În roşii flori se-alintă, vom plânge-n
Dimineaţa cui, căci vine seara?

Iar când, pe Cel ascuns după Perdea,
Am implorat s-aprindă-o lampă-, o stea,
Drumul să văd, răspunsul a fost scurt:
"In veac, va fi doar noapte-n mintea ta."

Iar Piesele din Jocu-I n-au un rost
În sine, cum n-au sens – un joc anost
Unde doar El mută şi aruncă
Pionii-n coş – sau viaţa, câtă-a fost.