Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ruba'iyat 1966

Eram un punct de de praf măsurat în molecule,
Acum sunt piscul înalt al muntelui, acoperit de zăpezi;

Iar aceasta este dragostea
Dincolo de colivia cuvintelor,
Clătinarea cerului;
Să fii, deodată, gol

Mai dați-mi vin, să mi se-nvârtă capul,
Să simt în trup focul arzând așa…
Sătul sunt de minciuni. Să curgă vinul!
Repede, sunt bătrân deja…

Bahram prindea pe-aici măgari sălbatici
Și pletele-I se răsfirau în vânt.
Azi doarme sub movila de pământ
Și pasc pe-al său mormânt, măgari sălbatici…

Câți spini va trebui să-nfrunți, te-ai întrebat?
Ăst pieptene de lemn cât chin va fi-ndurat
În mâna ce-l făcu! Dar iată
Cum trece-acum prin plete moi de fată…

O inimă care nu știe să se-mbete de iubire,
Cum ar putea măcar să admire
lunii în pragul serii,
Razele soarelui pe cerul verii?

Dacă ziua de mâine ți-e mereu neștiută,
Umple-ți de stele gândul și sufletul măcar,
Bea vin sub lună; mâine această visătoare
Poate că-n drumul lumii te va căta-n zadar.

Ce noapte-mpărătească, ce liniște adâncă!
Untrandafir sălbatic, în spinii din grădină
Își pierde o petală. Sângeră o lumină –
Miresmele de roze-n slavă urcă…

Dervișule, dezbracă această haină scumpă
De care nu știai când te-născut!
Mantia sărăciei te prinde bine încă,
Lumea va spune: îl știm, e-acel necunoscut…

Sunt unii care beau? Ce-ți pasă ție?
Defectele nu ți le vezi de nas?
Lasă-I în pace, nici nu știi că vinul
E singurul refugiu care le-a rămas.