Gerra Orivera - poeziile altor autori

Nu am cerut să fiu. Mă străduiesc
Să trec fără uimire sau mânie.
Plecând, nu-ntreb pe nimeni dacă știe
Ce-a fost popasul straniu pământesc.

A stelelor rotire care-nconjoară firea
Provoacă amețeală la cei din valea lunii.
Khayyam, ține-te bine de firu-nțelepciunii
Pe când în jur dansează din veac nemărginirea.

Ce-aş cere stelei mele decât să vieţuiesc
întotdeauna-n preajmă-ţi ? De ce să mă uimesc

că-n jurul tău tot timpul se-nvârt adoratori,

Nu este de mirare că spiritul nu-și amintește
locuințele precedente…
Această lume, ca și somnul,
ascunde spiritul, precum norii ascund stelele.

Suflet cu o mie de corpuri
Tot ceea ce există sunt eu însumi;
vorbesc despre mine
Ca un val ridicat în propriul meu corp

Noaptea trecută
am pierdut contactul cu realitatea
și am înnebunit.
Iubirea m-a văzut și mi-a spus:

Această lume este visul celui care
visează:
el își imaginează că este etern.
Până când apariția morții îl trezește

Nu mă certați! Lăsați-mi pe masă vinul bun!
Căci ascultați: atuncea când beau, aud ce spun
Narcișii, trandafiri și-aprinsele lalele.
Aud chiar și cuvântul nespus al dragei mele.

Voi, brize parfumate, cătaţi spre Dragă-mi
drumul
şi-aduceţi-mi din păru-i catifelat parfumul.

Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios
În flăcări să mă ardă, căci – iată – vine ceața.
Vin! Nu importă care. Nu sunt pretențios.
Pe cel mai bun găsi-l-voi la fel de-amar ca viața!