Gerra Orivera - poeziile altor autori

Între o floare culeasă și alta dăruită
Inefabilul neant.

Balustradă de briză
pentru a sprijini astă-seară
melancolia mea

Trandafiriul cerului
trezeşte oaze
nomadului iubirii

Era o după−amiază, spre sfârșitul
Lui iunie, de-a pururi însoritul,
Când vântul strânge argintii nori
În cete mari, de munți rătăciri

De nu te-aș prețui îndeajuns,
Mi-ar stinge pizma orice desfătare,
Iar deznădejdea a intra pe-ascuns
În mintea care (– cum un vierme are

Măreția politică (106)


Puterea, faima, pacea, măreția

O, Mare-a Timpului, a cărei sare
E zațul lacrimilor omenești!
Tălăzuire fără de hotare,
Tu lumea muritoare-o mărginești!

”Tu cine ești, trufaș ce pângărești
Cununa, doar poeților sortită –
În timp ce ca o lună-n cer pălești?
Să nu te-atingi de frunza cuvenită

Vânt aspru, plângător,
Prea trist ca să mai cânți,
Vânt șui, care sub nori,
Prin noapte te frămânți,

Visam că Milton s-a sculat din morți
Și că și-a smuls din pomul verde-al vieții
Titanica lăută; atingând-o,
A curs din ea un tunet, zguduind