Gerra Orivera - poeziile altor autori

Trec izvoarele în râuri,
Râurile curg spre mare.
Nevăzute, limpezi brâuri
Leagă boarea de-altă boare.

(scris în timp ce culegeam flori pe un un câmp în Enna)

Sfânt Pământ, zeiță care
Zămislit-ai și pe om,

Ai plămădit în mine un amalgam ciudat.
Mii de-ntâmplări bizare în sufletu-mi se-ațin.
Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat,
Mai bun de-atâta, cum pot eu să devin?

Acum din fericire doar numele persistă
Iar cel mai vechi prieten tot vinul nou rămâne.
Mângâie cupa plină. E singurul tău bine
În ora asta goală, în ora asta tristă.

Acestei lumi nedrepte să nu-i dai viața ta.
Nu-ți aminti durerea ce-a fost și ce-o să vie.
Lăsând o zână albă cu sâni de iasomie
Ascunde-te de lume cu-o cupă-alăturea.

Aceste ornamente pe cupa delicată
Un băutor le-nscise cu mâna-nfrigurată.
De dragul căror gene le-a vrut așa de fine?
Și-o să le sfarme, poate, îndurerat – de cine?

\'Nainte ca al morții pahar să te îmbete
Și-a timpului rotire în neant să te-alunge,
Tu soarbe vin din cupă cât pentr-un ev de sete.
Să nu ai mâna goală, în lut când vei ajunge.

A lui Bahram palate refugiu-s de gazele.
Unde cântau fecioare pândesc lei singuratici.
Bahram, neîntrecutul la prins măgari sălbatici
Sub trei movile doarme. Măgarii pasc pe ele.

Din ce regiment sunteţi
fraţilor?

Vorbă cutremurătoare

Departe departe
ca pe un orb
m-au dus de mână