Gerra Orivera - poeziile altor autori

Oare auzi în tărie-al cocorilor țipăt
Cârd, când vâslesc ei în unghi peste casă?
Păsări prin crengi de mesteceni se joacă,
Tu îmi șoptești ca va fi primavera din nou.

Grădina ta văzut-am iară.
Cărări știute-am străbătut
Pe unde-n altă primăvară
Noi rătăcit-am și-am tăcut.

Ci să mă uiți tu, om nesăbuit,
Spre dulcea-ți fericire.
Sunt chip din gândul tău cioplit,
Dorești o nălucire.

Cei mărginiți la minte și cei trufași susțin
Că între trup și suflet ar fi deosebire.
Eu știu un singur lucru: tu vei afla în vin
Uitarea care-mpacă nemărginita fire.

Ce zi frumoasă-i astăzi! Și cât de blând zefirul!
În rouă-și spală fața aprinsă trandafirul.
Privighetoarea-și spune în grai străvechi și sfânt:
”Îmbată-te tot timpul de-arome și de cânt!”

Ce rușinos e timpul celui gândind amar
Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harfă bea vin dintr-un cleștar,
Căci poate mâini cleștarul o piatră-o să-l sfărâme.

Ce este această goană de umbre colorate?
Fantastica lor fugă absurdă-i și sublimă.
Ea naște dintr-o mare ce astfel se exprimă
Și în aceeași mare se-ntorc pe urmă toate.

Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt și vin și cană.
Mi-ai umilit mândria și biata rațiune,
Mi-ai sfâșiat vestmântul cusut de-nțelepciune.

Beau vin precum bea apă o salcie din râu.
Alah, le știe toate, spui tu. Când m-a creat
Știa c-are să-mi placă să beau. Dacă m-abțin
Eu i-aș știrbi știința și-aș face un păcat.

Bea vin, căci el dă minții supremă strălucire,
Credințelor lumină și inimii uimire.
De-ar fi băut și dracul un strop, s-ar fi-nchinat
Cu o mie de mătănii la tot Adamul beat.