Gabriel cristea - poeziile altor autori

Maria Sabina:
Tu ești sufletul crestelor.
Zeița celor cinci gardieni.
Spiritul tău zboară

În fiecare zi se-aud melci cântători,
sunt vocile rădăcinilor străvechi
ce se împletesc cu strălucirea cerului.
Sunt simțămintele amurgului,

În liniștea penelor sale trăiește fazanul,
pasărea izvoarelor sacre,
a desimilor adânci ale căror culcușuri lucesc sub umbra
fructelor desăvârșite, ce se nasc și mor singure

Mirosea a bărbat trist în Prefectură.
Mustea de oameni peste tot
și totuși nu era nimeni
s-aștepte-un străin și așteptarea

Dacă vei traversa anotimpurile
conservând în mâinile tale modelate ulcior
ploaia copilăriei pe care trebuia s-o-mpărtășim,
ne vom întâlni în locul

Ploaia face ca orașul să crească
aidoma unui mare trandafir ruginit.
Orașul pare mai mare și pustiu
după ce de-a lungul împrejmuirii Cartierului Gării

Voioși secerători au terminat. Se zbate apa
și dăruiește poruncii buzei mulțumite
prea dulcele izvor crescut din zori însămânțați
și transparență-agrară, c-o blândă-nflăcărare.

Se-ascund stăpînitorii în gurile de fiară,
Veninul lor în sînge năpădește.
Mizeria, războiul e-n soarele de-afară -
Stăpînul primăvara prăznuiește.

(Pentru Eunice Odio*)

Îți vorbesc, făptură fatidică și norocoasă,
ție, pajiște și peșteră, iubită și dușmancă,

Lui Juan García Ponce

Ca și aerul
ce se-adună și se destramă