Gabriel cristea - poeziile altor autori

Calea mea este o cruce de copaci în flăcări,
incendiați de corbi purtând jarul în cioc.

Critica poeziei
de Paul Eluard

Vîlvoarea a trezit din somn pădurea,

Coborâm din barjă cu mâinile ridicate
pe o plajă tristă și necunoscută.
Primăvara și-nchide deja porțile,
vântul nocturn îmi scutură brusc

Mă fotografiază într-un hangar
ca pe un obiect,
o dată, de două ori, de trei ori,
din profil și din față,

Te trezești apa se despletește
Te-ntinzi apa se ramifică

Ești apa migrând din abisurile sale

Era în ținutul îndepărtat și la începutul incendiilor
de câmpii biciuite de furtuni nemiloase,
traversate uneori de stoluri de hoitari sau berze,
cu un soare slab deasupra, parcă din alt timp.

Din nou viața și moartea se-amestecă
cum în curtea casei
intrarea căruțelor se-ngână
cu zgomotul ciuturii din fântână.

O buturugă bătrână sunt mâinile bunicii,
când stă aplecată deasupra fusului,
unealta ei cea mai tandră.

Colindă ca forme umane
prin singurătatea nopții.
Strunitori de-armăsari auriți,
ce fură spirite blânde.

Maria Sabina,
Tu ești sufletul crestelor.
Zeița celor cinci gardieni.
Spiritul tău zboară