Poezii despre Dragoste:

Speranța moare treazǎ
în visul hibernal.
Spectacol trist ruleazǎ,
decorul-glacial.

Cerul plin de stele face noaptea luminoasă,
De neliniște stârnit, am plecat de-acasă.

N-am avut de la-nceput calea stabilită

Nu vrei sǎ vezi când te privesc,
Nu vrei sǎ simți cât sunt de trist,
Nu vrei sǎ vrei când te doresc,
Nu vrei sǎ crezi cǎ eu exist.

Viața Nouă este numai un fior
Subtil, îmbătător ce îi străbate
Dansând cu stelele pe un nor,
Pe doi adolescenți în noapte.

Bunǎ seara sǎ-mi spui, bunǎ seara sǎ-ți spun,
Ne-ntȃlnim iar ȋn vis, douǎ umbre ȋn fum,
Ȋmi doresc sǎ-ți vorbesc, ȋmi doresc sǎ te-ating,
Nu te pot, nu-nțeleg, parcǎ-mi vine sǎ plâng.

Luna rătăcită și-a pierdut cerul
Și visele nu-și mai găsesc eterul !
Soarele transpirat de la căldură
Își pune stele reci în băutură …

Amintire
...
Îmi amintesc o viață-anterioară,
Eram copac, iar tu erai o floare,

În ochi-i dragi văd zări senine,
Sfiala poată patrafir,
Sclipind, stau două lacrimi fine
Ca două picături de mir.

Mândru voievod al nopții mele,
De focu-ți inima-mi piere;
Brațele-mi sunt firave și sumbre,
Te caută în aste vechi unde.

Te-ncolăcesc cu dulcea dorință din cuvinte,
Te las să dormi pe sânul arzând al unei stele,
Când tatuez pe foaie un ,,a" prelung, cuminte,
C-obrăznicia caldă din pieptul penei mele.