Poveste scurtă

miercuri, 31 mai 2023

E, poate, o sortită agonie
Să fii departe, să te știu pierdută,
Dar cum și cine-ar fi putut să știe
Că asta se va întâmpla vreodată?

A fost ca un puseu de nebunie,
Eu mi te-am dat, tu te-ai dat mie toată,
Pășind în scurta noastră armonie
Cu viață și speranțe, laolaltă.

A fost cât ar fi trebuit să fie?
Noi nu vom ști-o sigur niciodată.
Dar, eu voi duce către vesnicie
Povestea unei clipe, minunată!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: