Poezii despre Dragoste:

În iureșul acestor vremuri triste,
Când poți găsi orice de cumpărat,
Să stai o clipă la taifas cu viața
Și să iubești din suflet e ciudat!

Cȃnd somnul neȋmplinit, ȋn noapte,
ȋși ia din plin tributul minții,
se zbate sufletul de moarte
ȋn gheara crud-a suferinții.

Azi, pentru mine nu mai e mirare
Să am simțiri în gând și judecata-n piept,
Pagân ce sunt, arunc blesteme-n soare
Și beat de viață nu mai judec drept.

Născutu-s-a privighetoare
Să-înalțe tril nemărginit,
Să se avânte către zare,
După un bob de azurit?

Cu mult nesaț ṣi sete-ṭi-sorb aroma,
Obrajii ȋntre palme când ṭi-i prind,
Ca o minune eṣti ṣi sufletul mi-e aidoma
Unui pian ce cântǎ surâzând.

Dacă cerul n-ar mai fi o mare albastră
Și stelele ar sângera
Ar rămâne întuneric
Și doar dragostea ta.

Îmi permit să te uit,
Dar tu n-ai niciun drept
Să-mi uiți chipul iubit
Și sufletul înțelept.

Mai dăruie-mi o clipă din frumoasa
trăire ce-am avut-o la-nceput,
Îndură-te, prefă-te că nu-ți pasă,
sau spune-ți că nici nu s-a petrecut.

Ah, să știu cum, aș discuta cu vântul
Și i-aș șopti să sufle-a-vreme bună,
Poate-aș striga, ori mi-aș răsti cuvântul,
Să-l fac să se încrunte a furtună.

De-ar fi  așa să nu m-amăgesti
Acum aveam  o  iubire ca în povesti
Uneori reușești să mă calmezi
Alteori doar să rănești