Poezii despre Dragoste:

Dorință
...
Mi-aș prinde de făptura-ți
noianul de speranțe

Noaptea s-a făcut stăpână mai devreme peste zare,
Plouă de un ceas și cerul și-a închis ochii de stele,
Lovind sticla din ferestre, picurii răsună tare,
Cu răceala lor îngheață toate simțurile mele

Mă uit pe cer, și cade
O stea căzatoare…e ca tine,
Așa ești tu pentru mine,
Și amintirea ta cu totul arde.

Mi-e dor s-adun lumini din primăvară,
În poala veșnicei rochițe-albastre,
Să ți le vărs, iubite,-n palmă, iară,

În clipa când mă duceți la mormânt,
Rugați-vă la Ceruri pentru vreme bună
Și să-mi întindeți trupul ostenit,
Cu-n snop de fân la cap, pe-o rogojină.

CASTELUL


Vom fi bătrâni atunci: și tu și eu...

Metamorfoză
...
Nu pot să las să treacă nicio zi
Fără să-ți spun cât ești de frumoasă,

Am căzut ca să mă prinzi,
Dar m-ai lăsat să cad.
Așa c-am căzut pân-am ajuns în iad,
Doar acolo te fac să mă mai auzi.

DE ACEEA VIN ACUMA

Daianei

Cum n-am trăit cu nimeni, te-aș trăi.
În tine-ar înflori buchete-ntregi
De frumuseți ce nu s-ar ofili
Și ai avea mereu ce să culegi.