Poezii despre Dragoste:

Pleacă…dar vino înapoi doar dacă nu mai pot.
Te voi aștepta, până când te voi lăsa de tot.
Zilele o să fie pline de dor, un dor apăsător,
Și suferința mea o să te facă, iar, un visător.

Ah, să fi fost un mag să pot ajunge
Să-i dărui clipei timpul unui veac,
De pe cupolă un buchet aș smulge,
Tu arătându-mi aștrii care-ți plac.

De nu te-aș fi aflat,
Aș fi umblat și-acum
Prin noaptea, ca de hău,
A stinsului meu drum.

Eu n-am luptat sǎ mǎ cȃștigi, știi bine,
Nu m-am vǎzut ȋn lumea ta vreun sfȃnt,
Să mă fi căutat numai pe mine,
M-ai fi aflat la urmǎ pe pǎmȃnt.

Bărbat al nopților mele,
știi tu vreun
cuvânt albăstriu
pe care să mi-l murmure

Mă las purtat în gânduri deseori
Când amintiri mă cheamă la visare
Și-ncerc să mi te smulg din depărtări,
Tocmind solii de doruri călătoare.

Te-aștept la hotarul dintre-,,a fi" și-,,a nu fi",
Cu flori pe cămașă și-n sân cu căpșune,
Iar buza mea moale pe frunte îți pune
Și negrul din noapte, și albul din zi.

Ai fi fost pe cerul nopții sfântǎ steaua mea polarǎ,
sau busola mea de aur ȋn deriva-mi solitarǎ,
rǎtǎcind pe marea vieții, izbit de-ale vieții valuri,
ai fi fost în cuget farul care mă purta la maluri.

”Fie voia ta”!
...
Ăsta sunt. Suflet viu în trup de lut,
Ăsta-s eu aici. Suflet viu și-atât.

Mi te-am luat în vise și te-am închis sub pleoape
Cât timp a șezut noaptea în hornul lung al bolții
Și vârcolacii lacomi și-au prins în Lună colții,
Amăgitoare basme, cu farmec, să te-adape.