Poezii despre Dragoste:

Hai să ne-ntoarcem la iubire,
Cu neastâmpăr și cu sete,
Că lumea marilor regrete
Desparte trupul de trăire!

Mi-e cerul minții-nourat și sufletul pustiu,
Să mă întorc la cine-am fost, acum e prea târziu,
Căci nu mi-e bine nicăieri, să plec oriunde-aș vrea
Și am un gȃnd nedumirit, ce-a fost în sinea mea?

Ochiul meu se udă, inima mea bate,
Sunt un om cu suflet, nu de tinichea,
Dacǎ fac greșealǎ, dacǎ am dreptate,
Lasǎ-mi libertatea!

Ți-am ales ochii
cu care să mă vezi,
dar aveai altă pereche
pentru restul oamenilor.

Cum să omori o lalea,
Fără să scapi de furia mea?
Când durerea eu o simt,
Și moartea ți-o presimt.

Era un vis aievea, de parcă se-ntrupau
inexistente timpuri. De parcă mintea mea,
rodind culori și jocuri, prin cețuri le năștea
și sclipuia lungi gânduri, ce-apoi se disipau.

Noaptea a-nghițit pământul,
Larma zilei a-ncetat,
Cerul și-a întins argintul
Cu un tremur repetat.

T rec ramuri prin lumina blândă-a Lunii...
E xtatic mă lipesc de al tău piept,

I ubindu-ți-l cu buze ca tăciunii,

Ce crud și enigmatic e destinul,
Sădește-n suflet semne de-ntrebare,
Când unuia i-e dat să guste chinul
Și celuilalt să râdă în uitare.

Nu-ntȃrzia femeie, fă sufletul tǎu darnic
Și umple-n mine golul ce crește un abis,
Atunci cȃnd voalul nopții, nebǎnuit și tainic,
Ȋși ia cu el osȃnda de lacrimǎ din vis.