”Fie voia ta”!
...
Ăsta sunt. Suflet viu în trup de lut,
Ăsta-s eu aici. Suflet viu și-atât.
Fir de praf ce-n vânt dansează
Poate Creatorul m-ar fi vrut mai mult
Dar, mi-a spus doar du-te și visează!
...
Și-am tot visat, cu ochii larg deschiși
Când privind pe cer șirul de cocori
În drumul lor, spre răsărit de soare,
Când salcâmii izbucniți în floare,
Când văzând un chip ascuns în nori
Ce mă privea parcă pe furiș.
...
Și l-am întrebat în vis, pe Creator,
De ce mi-a dat totuși darul visării,
Și mi-a răspuns așa:
Când ți-a venit vremea întrupării,
Ai spus că vrei să fii un visător.
Și ți-am răspuns: fie voia ta!
...
De câte ori priveam bolta senină,
Visam la tine, dulcea mea lumină.
Și amândoi avem acum același vis:
Lumea noastră, departe, pe Tanis
Lumea ce ți-a dat natura ei divină!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: