Nostalgie

sâmbătă, 18 martie 2023

Mă las purtat în gânduri deseori
Când amintiri mă cheamă la visare
Și-ncerc să mi te smulg din depărtări,
Tocmind solii de doruri călătoare.

Acum văd viața strâmbă și nedreaptă,
Înstrăinarea doare cel mai mult,
Cum aș putea ca să te uit vreodată,
Cum să gândesc de tine la trecut?

Să văd în amintire un blestem?
Să văd în vise tristă amăgire?
Unde-i uitarea? De-aș putea s-o chem,
Aș șterge-o pentru veșnicii din fire!

Te-am petrecut, când ai plecat, privind
Înaltul cerului cu inima-mpietrită,
Muncită de durerea unui gând:
E drept să nu te mai văd niciodată?

N-am priceput cum ne-am înstrăinat,
Dar, poate nu contează, e totuna,
Sa fie nerăbdarea de-nfierat,
Să poarte frica noastră toată vina…

Ori, poate cel mai tare ne-am temut,
Nu despre clipa scurtă ce ne leagă
Captivă-n timpul scurs către trecut,
Ci de un vis cât veșnicia-ntreagă!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: