Poezii despre Dragoste:

Răsturna-m-aș răsturna
mândro peste umbra ta
cu noaptea din carnea mea
s-o frământ să crească stea

Pentru că poți, ia Doamne de la mine,
Din ce mi-ai pus în munca-ți, cu temei
Și dă-i iubitei ca să-i fie bine,
Dar, mai întâi pătrunde-n mintea ei!

Acum chiar e sfârșitul poveștii noastre,
Mi-e greu să spun, să aud și să gandesc asta,
Sunt într-o adâncă mare de supărare,
Din păcate valurile mari mă vor devasta.

Trec zilele în ritm amețitor,
Pe noi o lume-ntreagă ne desparte,
Iar dorul meu nu știe că e dor,
Cât inima din pieptu-mi încă bate.

Timpul trece, și rămân cu amintirea .
Amintirea unor ochi plini de secrete,
Care au creat altor ochi durerea,
În spatele cărora se alfă momente.

Muguri de alb
într-un început de primăvară
curg peste răsuflarea
inimii mele - încântătoare

Se zvârcolea, pitită-n zori,
Lumina zilei - diafana,
Iar vântul îi purta năframa
C-un suflu lung, cu iz de flori.

Sunt blocată undeva în trecut,
Când tu erai liniștea mea,
Când tu nu erai doar un mut,
Și vremea nu era așa rea.

Hai, dragul meu, tu lasă-te pe spate!
Vreau să-mi lipesc urechea de pământ.
Pământul tău... cu roadele bogate,
Din inima ce-ți bate sub veșmânt.

Vise spulberate și dureri adunate,
Planuri mari și eșecuri uitate,
Lacrimi multe și zâmbete puține,
Săruturi lungi și îmbrățișări străine.