Poezii despre Dragoste:

Azi știu că nerostite, strivite cu durere,
Cuvinte de iubire, în cuget, mai tȃrziu
Se vor uni amare hrănind o grea tǎcere,
Purtată prin viață de-un suflet sȃngeriu.

Foșnesc și strălucesc taftale,
Când pasul meu coboară treaptă,
Pe-aleea parcului se-ndreaptă
Spre neagra pată-a umbrei tale.

Hai să te duc în parcul
zălog iubirii noastre!
Acolo unde norii
și cerurile-albastre

S-au domolit toți pomii deodată
Când vântul s-a oprit din alergare,
Ca niște foi de carte răsfirată
Stǎ frunza lor opritǎ din mișcare.

Te voi păstra în suflet până la ultima suflare,
Indiferent de noi, să nu aștepți o răzbunare.
De iubesc în plină ură,
Căci am avut o inimă pură.

Străbat aleea-ntunecată
Trăgându-mi silnic pașii grei
Prin voal de frunze, indiscretă,
Se uită Luna-n ochii mei.

Să fi fost vreun somn al timpului
în care tu
să nu-mi fi fost inimă?
Și... pârjolită,

De drag, ignor apusuri uneori,
Ȋn bezna nopții, dornic sǎ gǎsesc,
Luminǎ minunată-n mȃndrii sori,
Ca-n ochii tǎi albaștri ce-i iubesc.

Un vânt călduț ne șuiera prin plete,
În noaptea cu ochi negri, ca de tuci.
Scria văzduhul în cuvinte dulci,
Ce mi le șiroiai pe la ureche.

Tu, departe, prea departe,
Eu, aici, suflet ce moare,
Timpul la trecut, ce crește,
S-a făcut simțit și doare.