Poezii despre Dragoste:

Pe-obrazul alb, scăldat în soare
Și-n genele-i - frunze de floare -
Reci lacrime, ca-n scăldătoare,
Își răsfirau pârâul.

Ascultă glasul-șoaptă al ploilor din vară!
El îți va spune-n taină c-aș vrea să mă preling
Pe caldul pielii tale, cu buze să-l ating,
Să mă strecor în tine și trupul să-ți tresară.

Declarație comună
...
Ajuns aproape bătrân pot spune
Că-i am în mine pe toți, dulce minune

Sub întunericul de fum cu umbre lungi, ce se răsfrâng
În șes cu fir de iarbă des și ape ce își duc prelung
Cântarea-n sus, tumultu-n jos, prin luciul priponit de mal,
Își vântură aripi de foc, parcă din rai rătăcitor

Sunt blocată undeva în trecut,
Când tu erai liniștea mea,
Când tu nu erai doar un mut,
Și vremea nu era așa rea.

Mângâie-mi buza, petală a gurii,
Privește-i belșugul cu ochi de samsar!
Răsfrânge-o ușor și primește-o ca dar,
Ca recele ploii în timpul căldurii.

Iubite,
Eu nu-nțeleg nimic din acest mers al lumii!
Nu înțeleg nici măști, nici uneltiri deșarte...
Spre locul unde-și țin mirajul trist nebunii,

Rămâi al meu secret,
Rămâi al meu regret,
Marea mea iubire,
Singura mea trăire.

Ne strigă vara-n porți să ne-ntâlnim.
Mestecenii, cu vântul prin frunzare,
Își mestecă pe sub mustăți chemare,
Ne știu și ei, și noi pe ei îi știm

De-ar fi dragostea o marfă
Bună de scos la vânzare,
Nu i-aș pune etichetă
Și-aș striga în gura mare: