Poezii despre Dragoste:

Vise spulberate și dureri adunate,
Planuri mari și eșecuri uitate,
Lacrimi multe și zâmbete puține,
Săruturi lungi și îmbrățișări străine.

Ah, viața, strânge și strȃnge,
Lumina, ce coarne, retine împunge,
Nimicul creste și nimic ajunge
Și piere, dispare culoarea din sȃnge!

Străine drag! Tu vezi în zare,
Pe lunga cerului cărare,

O stea albastră, colțuroasă,

Ades, pribeag ȋn adȃncimi de noapte,
Cȃnd roiul gȃndurilor vii se-adunǎ,
Cad visǎtor cu fruntea grea pe mȃnǎ
Și mǎ strǎbat trǎiri demult uitate.

Hai, tocmim groparii ce ȋngroapǎ vise?
Eu de unul singur știu cǎ n-am sǎ pot,
Ȋi plǎtim cu frica și cu clipe plȃnse,
Sau, le dǎm uitarea cu rǎceli cu tot!

S-a agățat Luna de cetini.
De bucurie, parcă,
Sclipește des, închide ochii,
Lumina și-o descarcă

Se pleacă pomii, trași către apus
Și vântul smulge dintre crengi suspine,
Iar eu tresar și-mi pare c-a adus
Cu suflu-i rece vorbe despre tine.

Ți-ador c-un deget conturul chipului,
Fiori pe piele ți-oi înfiripa.
În dulcea taină, sortită gândului,
Să ți-l întreb de-i place-n palma mea.

Sunt, Doamne, mulțumit de viațǎ,
Prea multe n-am ce sǎ-mi doresc,
Dar, dacă mi-Ai ieși în fațǎ,
Aș vrea cu Tine sǎ vorbesc!

Din vasul drag al palmei tale,
Eu vrajă beau și miez de dor.
Când fruntea rece mi-o cobor,
În păr îi simt prezența moale.