Poezii despre Dragoste:

Femeie, șipet de comori cu glas și gesturi calme,
Cu ochi adânc pătrunzători, cu mȃngȃieri ȋn palme,
Tu porți pe buze sărutări și șoapta ta dezmiardă
Și dai, atunci când strângi la piept, ȋmbrǎtișare caldă.

Dacă doi ochi mi-ar dărui cuvinte
Împodobite cu negura din ei,
Tot mi-ar schimba izvoarele-n scântei
Și nestatornicia-n jurăminte.

Cu ochii tăi plini de lumină
Poți să atragi, la fel de bine,
Să cadă singur în capcană,
Cum ai făcut-o și cu mine,

Mai știi, iubite, când, în noapte,
Sub flaut fermecat de iele,
Gustai tămâia gurii mele
Stingându-mi de pe buze șoapte?

Cu albe gânduri constelate
Voiam în ale tale brațe,
Pale de vânt ce vor să-nhațe,

Prin lumea Ei, cu trup minuscul,
Îi căuta colburi de aur
Și viu parfum din foi de laur,
Din răsărit până-n crepuscul,

Ți-e frică să iubești, căci ești în întuneric.
Tu crezi că mă rănești, dar am sufletul puternic.
Ne cunoaștem de mulți ani, nu ești romantic,
Știu cum treci prin viață, ești doar critic.

O clipă înainte de-a se lăsa amurgul,
Acolo unde iarna își ține-n timpuri burgul,
Brăzdam cu pasul slobod potecile cărunte
Și respiram răcoarea, prinsă de vânt în munte.

Somn bun, de-acum adio, cântărilor vieții,
Adoarme frântă mâna pe lira fermecată,
Se pierd în roiuri stele și zorii dimineții
Își duc pe umăr prada-clipa visării, moartă.

Se căutau lumini și umbre
Prin storul de mătase-al serii,
Ca o hârjoană a visării
Într-un ochi trist, cu gene sumbre.