Poezii despre Dragoste:

Prin coridoare sumbre cresc florile tăcerii
păzite de o gloată de gânduri ce privesc
spre colțurile-n care un deget de lumină
pictează ramuri zvelte pe care muguri cresc.

Cândva, uitasem ce înseamnă să ai pe umeri stele, cer,
să fii un zbor care plutește spre orizontul prizonier
în cartea unde dorm în pagini culori ce parcă nu au loc
în lumea rece de afară unde a fi e doar un joc

CERBUL CEL ALB

Se-aude un sunet de corn dinspre deal
Şi vântul aduce mirosul de câini.

Your eyes speak to me.
They speak about forever
About the colors of your heart
About loving slowly and kissing softly.

Svetlanei
Puica mamei cea frumoasa,
Ganduri grele ma apasa.
Sari din casa-n blugi ingusti

Prin dumbrava se strecoara
Vânt de vara,
Si cocorii, sir pribeag,
În adânc senin plutesc.

Se stinge amurgul cu rosii vapai,
Si noaptea de vara
Coboara-n tacere pe munti si pe vai,
Înalta si clara.

Mi-a răsărit în suflet dorul
Ca o plăpânda floare-albastră,
Şi-ntr-un amurg de seară dulce
A înflorit iubirea noastră, -

As vrea un cer albastru, si pace, si lumina,
Ca-n basme sa-mi rasara în fata o gradina,
Cu largi carari umbrite, si flori de liliac,
Si salcii plângatoare pe-o margine de lac…

Scrisori pastrate de demult…
În linistita zi cu soare, -
Cu fruntea-n mâini ma plec s-ascult
Tacerea voastra vorbitoare.