Poezii despre Dragoste:

Tu ai un fel de-a fi,al tău...
De a-mi vorbi fără cuvinte
Şi orele le-mpingi mereu
Către secunda dinainte.

eliberată din stânca rece
femeia a început să creeze continuu
mâinile ei delicate au modelat anotimpuri
călcâiul ei a amprentat pământul

CORPURI VIITOARE

Atâtea mii de sori se sting
În chiar această clipă,

CINE EŞTI TU?

Cine eşti tu noptatică femeie?
Ce gând al meu te-a plămădit deodată?

CHIP DE ÎNGER PE-O CAMEE

Oare care ursitoare
Te-a menit să-mi fi stăpână

CADE BRUMA

Cade brumă cu miros de iarnă,
Toamna pare gata să se ducă,

Cu tine este primăvară
când iarna bate-n geam ușor,
cu tine se aprind iar stele
în lanul spicelor de dor.

POEM

Albaştrii, ochii tăi adânci
Sunt două stânci de netrecut.

BUZELE-ŢI SUNT...

Buzele-ţi sunt ca vinul de Anjou,
La fel de dulci, la fel de-mbatatoare.

Trecea prin frunzele uscate fiorul nopților târzii,
se auzea prin muguri pulsul încetinit din poezii,
pe drum, cu pasul dur și rece, trecea tăiosul anotimp
și tremurau pe la ferestre priviri pierdute în alt timp.