FILOZOFICA

miercuri, 25 februarie 2015

FILOZOFICĂ

Alunecând de-a lungul unei drepte,
Lumina cade liberă spre noi.
Imaculat, giganticul şuvoi,
Cuantic, îndrăzneşte să accepte
Eternitatea, nesfârşit convoi
Împovărat de-o amplă repetiţie.
Matricea lucrurilor vechi şi noi,
Istoria este doar o competiţie
Punând în cumpănă un univers
Legat de existenţa efemeră
A omului, născocitor pervers
Ce-a plămădit pământul şi neantul,
Inegalabile noţiuni himeră
Menite a trăi prin mintea lui,
Un punct între secundă şi gigantul
Loc primordial din spaţiul nimănui.
Trei dimensiuni şi-o curbă temporală
Dau consistenţă gândului abstract.
Am născocit o lume ireală.
Riscând, am rupt înjositorul pact,
Semnat de pozitron şi electron.
Întâiul pas spre al luminii tron,
N-a fost făcut prin simplă exegeză.
Totul e doar un ordin de viteză,
Temei pentru finit şi infinit,
Izvor pentru gândit şi negândit,
Model pentru o simplă teorie.
Iubirea însă nu e utopie.
De ce să fie, când ne-am întâlnit?

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: