Poezii despre Dragoste:

Ah, viața, strânge și strȃnge,
Lumina, ce coarne, retine împunge,
Nimicul creste și nimic ajunge
Și piere, dispare culoarea din sȃnge!

Străine drag! Tu vezi în zare,
Pe lunga cerului cărare,

O stea albastră, colțuroasă,

Ades, pribeag ȋn adȃncimi de noapte,
Cȃnd roiul gȃndurilor vii se-adunǎ,
Cad visǎtor cu fruntea grea pe mȃnǎ
Și mǎ strǎbat trǎiri demult uitate.

Hai, tocmim groparii ce ȋngroapǎ vise?
Eu de unul singur știu cǎ n-am sǎ pot,
Ȋi plǎtim cu frica și cu clipe plȃnse,
Sau, le dǎm uitarea cu rǎceli cu tot!

S-a agățat Luna de cetini.
De bucurie, parcă,
Sclipește des, închide ochii,
Lumina și-o descarcă

Se pleacă pomii, trași către apus
Și vântul smulge dintre crengi suspine,
Iar eu tresar și-mi pare c-a adus
Cu suflu-i rece vorbe despre tine.

Ți-ador c-un deget conturul chipului,
Fiori pe piele ți-oi înfiripa.
În dulcea taină, sortită gândului,
Să ți-l întreb de-i place-n palma mea.

Sunt, Doamne, mulțumit de viațǎ,
Prea multe n-am ce sǎ-mi doresc,
Dar, dacă mi-Ai ieși în fațǎ,
Aș vrea cu Tine sǎ vorbesc!

Din vasul drag al palmei tale,
Eu vrajă beau și miez de dor.
Când fruntea rece mi-o cobor,
În păr îi simt prezența moale.

De ziua ta am scris cuvinte pentru tine,
Sǎ-ți las cȃteva rȃnduri, de suflet, talisman,
Mesaj de bucurie și cu urǎri de bine,
Cǎ ȋn buchetul vieții ai mai primit un an.