Un mesager

vineri, 24 februarie 2023

Se pleacă pomii, trași către apus
Și vântul smulge dintre crengi suspine,
Iar eu tresar și-mi pare c-a adus
Cu suflu-i rece vorbe despre tine.

Sunt vești din satul nostru și aud
Că ești la fel de dulce și frumoasă,
Apoi mă răscolește un dor crud
Și mă întreb, de ce-am plecat de-acasă?

Aș vrea să-i strig, să sufle mai ușor,
Să-mi spună-n-șoaptă, cu o adiere,
Dar vânturile reci au legea lor
Și nu se sting de dor, nici de durere.

Când vine înapoi, l-aș fi rugat
Să sufle iar la mine în fereastră,
Să-mi frâng din piept durerea c-un oftat,
Să-l poarte teafăr către casa voastră.

Să se pornească-n zilele senine,
Ușor, în adiere să-ți străbată curtea
Și când vor prinde pomii să suspine,
Să înțelegi măcar, atât aș vrea!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.