Amurg

marți, 14 februarie 2023

S-au domolit toți pomii deodată
Când vântul s-a oprit din alergare,
Ca niște foi de carte răsfirată
Stǎ frunza lor opritǎ din mișcare.

Un nor firav, o undă albă-n zare,
Stǎ ca o mărturie nefireascǎ
A umbrei ce-a venit din depǎrtare,
Copilul nopții hotărât sǎ creascǎ.

Ca umbra unei aripi, nevăzută,
Planează înserarea peste lume,
Schimbându-se încet, încet, la față,
Pǎmȃntul capătă nuanțe terne.

Treptat, se-ntunecǎ și ziua scade,
Se pierde-n orizont și-aduce tihnǎ,
Ca un soldat ce-a obosit și cade
Pe patul nopții, căutând odihnǎ.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.