Testament

joi, 30 martie 2023

În clipa când mă duceți la mormânt,
Rugați-vă la Ceruri pentru vreme bună
Și să-mi întindeți trupul ostenit,
Cu-n snop de fân la cap, pe-o rogojină.

Nu vreau alai cu preot și tot satul,
Nici bocitoare, nu mă vreau jelit,
Chemați, de vor dori să mă petreacă,
Pe cei pe care știți că i-am iubit.

Nu-ntindeți mese mari cu bunătățuri
Si nu umpleți paharele cu băutură,
Ci, dați pomană pâine, doar și apă,
Flămânzilor și se vor bucura!

Și să-l primiti ca pe un om din lume,
De-a rândul, între voi să-l așezați,
Pe preotul din sat, atunci când vine,
Să nu se supere pe mine, să-l rugați.

Să-i spuneți că așa mi-a fost voința,
Eu singur să vorbesc cu Dumnezeu
Și să-mi tocmesc cu El eternitatea,
Doar noi știm taina sufletului meu.

Dacă mă duc de pe pământ în zdrențe
Și cu un snop de fân la căpătâi,
Nu-mi pare rău că n-am avut avere
Și nici că n-am fost omul cel dintâi.

Ci, merg cu bucurie sus, la Ceruri,
Călăuzit de bunul Dumnezeu,
Să-i dăruiesc ce m-a ținut în viață,
Toată simțirea sufletului meu!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.