Noaptea s-a făcut stăpână mai devreme peste zare,
Plouă de un ceas și cerul și-a închis ochii de stele,
Lovind sticla din ferestre, picurii răsună tare,
Cu răceala lor îngheață toate simțurile mele
Și eu cad în agonia unei stări tulburătoare.
Cotropit de nostalgia vremurilor ce-au trecut,
Curge-un plâns voit în mine ca un cântec de vioară,
Sufletul și-a-ncins hotarul cu dureri ce se ascut
Și se năruie pe ritmul greu al stropilor de-afară.
Aș fi vrut în clipa neagră care toarnă-n mine fiere,
Ochii ei să mă-ncălzească, buzele-i cu șoapta dulce,
Să-mi aducă mângâiere…
vezi mai multe poezii de: Florentin
Detalii poezie:
Distribuie pe: