Deșertăciune

marți, 11 aprilie 2023

Seninul nopții uneori
Îmi frânge vraja din priviri
Și înțesat de mândrii sori
Mă chinuie cu amintiri,
Sau stăruie cu întrebări.

E crud mirajul nemuririi,
Mânat cu patimă de dor
Și de stafia fericirii,
Când sufletul se-nalță-n zbor
Purtat pe aripa iubirii!

Cascade reci cu gust de lacrimi
Curg după clipe de noroc,
Tu visule în zbor te sfarămi
Și se deschid câmpii de foc
În cugetul cuprins de patimi!

Dor clipele nemângâiate,
Captive-n crudul vieții joc
Și printre lacrimi nesecate
Doar moartea-i singurul noroc,
Dar cine vrea să-i fie frate?

Voi stele mândre străluciți
În liniștea tremurătoare,
Pe cer senine rătăciți,
Dar nu sunteți nemuritoare,
O faceți pentru că iubiți?

Eu, ars de crezul meu lumesc,
M-arunc în propria genune,
Căci visul mi-e Dumnezeiesc
Și dorurile-mi sunt stăpâne
Când tot ce știu e să iubesc!

Nici voi, care vă avântați
Spre înălțimi, strălucitoare,
Nici voi pe cer n-o să scăpați,
Vă știu surate căzătoare,
Vedeți? Până și voi muriți!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.