Poezii despre Dragoste:

Cuminte mă-ntorc între dragile mâini,
Să geamă prin raiul pielii mereu,
Să lase pe malul pieptului meu
Dulceața oftată de lanuri în pâini.

Atâta m-am căznit să desfrunzesc păduri,
Gândind c-,așa, lumina va năvăli ca fluturi,
Din miezul ei de miere, vei născoci săruturi,
Să i le torni, încet, flămândei mele guri!

Coborând cu pași mărunți, tăcerea,
Brațe de-ntuneric o cuprind,
Sufletul își cere mângâierea
De la stele care se aprind.

Năprasnic te-oi iubi în felul meu
Și n-am s-o fac deloc ecleziastic
La fericire fi-vom minereu
să ne-ndreptăm spre-un univers dinastic.

Cu mâna-ntinsă m-am trezit și-un jind,
Să strâng la pieptu-mi umbra ta din gând,
Dar mi-am șoptit că nu e omenesc,
Nu ești a mea, chiar dacă te doresc.

A fǎcut Nevǎzutul:
Luminǎ
Ceruri
Lume

Când zâmbitoare Luna ṣi stând la sfat cu mine
Ȋmi mângâie fereastra cu raze, ca o mamă
Și gândurile mele ȋncep sǎ se-nsenine,
Iau teama de pe suflet, o sting ṣi o destramǎ

Luminǎ blândǎ-ṭi pune, aur
Ṣi arde-n mine rug de viaṭǎ
Când zâmbetul ca un tezaur
Ȋṭi lumineazǎ-ntreaga faṭǎ.

Atunci când curg nenumărate
Purtând durerile lumești
Și culmi, dar și abis de suflet
În strălucirea lor citești.

An dupa an,
Din nou nu te am,
Stins vulcan
Cu fruntea pe geam …