Poezii despre Dragoste:

Privim norii
De la apus, pana-n zori;
Privim luna cum răsare
O urmărim cum fuge-n zare.

Frunză deasă, lin te alină,
De dorul lui, sufletu-mi plimbă;
Dragostea mi-e risipă.

Te rog, dacă te va mâna vreodată
Un gând tocmit din lut de vremi trăite,
Sau pentru simplă curiozitate,
Te poți întoarce, dar să fii atentă!

În norii deși, din mintea mea,
Plutești pe spate fericită ….
Dorința ochiului care te vrea,
Te mângâie subtil și te excită ….

Pun tȃmpla grea pe perna uricioasǎ
Și somnul dulce-ntârzie sǎ vinǎ,
Prin geam pǎtrunde Luna curioasǎ,
Stropind pe așternuturi cu luminǎ.

De-ai fi apă , ți-aș fi fântână,
De-ai fi păcat ți-aș fi iertare,
De-ai fi vânt , ți-aș fi furtună,
De-ai fi ton, ți-aș fi cântare …

Un gȃnd mă răscolește de o vreme
Și-mi cere insistent sǎ-i dau de rost,
Sǎ aflu sigur, ce-are preț in lume,
Ce va veni sau ceea ce a fost?

Noapte caldă, cer cu lună,
Ochi în ochi, buze-mpreună,
Gât pe gât, mână în mână,
Oftăm lung , - e Noaptea Bună ….

Picuri aurii de lunǎ
Scaldǎ din ȋnalt pǎmȃntul,
Dȃndu-și ultima suflare,
S-a pierdut ȋn zare vȃntul.

Când visul te-aduce aproape,
Mor clipele sale golite
Și temeri vin sǎ le-ngroape
Ȋn cripte de vremuri trecute.