O noapte

joi, 04 mai 2023

Picuri aurii de lunǎ
Scaldǎ din ȋnalt pǎmȃntul,
Dȃndu-și ultima suflare,
S-a pierdut ȋn zare vȃntul.

Ȋn orchestre de luminǎ,
Vagi soliști cu ochi albaștri,
Licǎrind ȋn cor mǎiastru,
Stau puzderie de aștri.

Umbra pomilor, pe-alocuri,
Stǎ ȋntinsǎ ca o ghearǎ
Care ține strȃns pǎmȃntul,
Stǎpȃnindu-l ca o fiarǎ.

Casa seamǎnǎ cu-n monstru
Ce îngȃnǎ o sudalmǎ,
Roua-n streșini stǎ sǎ-i cadǎ
Ca o lacrimǎ de mamǎ.

S-au lungit pentru odihnǎ
Umbre-nchipuind o hainǎ,
Îmbrăcând pǎmȃntu-n grabǎ,
Adȃncind a nopții tainǎ.

Prinsǎ-ntre apus și rouǎ,
Noaptea curge liniștitǎ
Și-a atras ȋntreg pǎmȃntul
Ȋn a somnului ispită!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.