Daniel Vișan-Dimitriu - creaţii proprii

Daniel Vișan-Dimitriu.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Fiorul din adânc

    Când mai vii, să m-anunți, Luna Plină s-o chem
    Ca să pot desluși tot ce-n vise îmi dai,
    Să-ți văd pașii plutind ca un vers de poem
    Pe un țărm devenit colțul nostru de Rai.

  • Pași în neant

    Se așternuse ceața-n jurul meu
    și nu vedeam de-i cerul plin de nori,
    sau dacă, pe alei, sunt trecători,
    ori singurul pierdut în ceață-s eu.

  • Vraciul

    Văzuse într-o zi cum se deschide
    O ușă ce-i era atunci străină
    Și-n pragul ei, privirea ei divină
    A coborât spre drumul vechi, de țară,

  • Captiv în jocul nopții

    Cerea venirea nopții așteptare
    Și-o așteptam pășind pe timpul meu
    Cu pasul apăsând pe clipe, greu,
    La țărmul plin de urme de uitare.

  • Secunde în brumar

    Mai pot vedea, în verde, cum viața mai răzbate
    Prin zilele ploioase aduse de brumar,
    Dar arborii suspină și ramul lor se zbate
    Sub vântul ce lovește și nori pe cer apar.

  • Sonetul întâmplării

    Dacă vântul toamnei a venit cu norii
    Gata să-și reverse ploile-n visări,
    Gândul meu tresare și, de apăsări,
    Trece și aleargă-n țărmuri iluzorii.

  • Culori pe gând de toamnă

    Se ascundeau în pliurile nopții,
    nedeslușite și părând mai reci
    decât un gând pe lângă care treci
    cu pași tăcuți, ce nu se-opresc în loc,

  • De mi-ai fi tu umbră

    De mi-ai fi tu umbră

    De mi-ai fi tu umbră și m-ai însoți,
    Te-aș păstra aproape-n zilele-nsorite

  • Zâmbetul toamnei

    Străluceau pe ape zâmbetele Toamnei,
    Zâna care-mbracă viața în culori
    Vii și nevăzute în singurătatea
    Ce provoacă-n suflet valuri de fiori.

  • Eclipsă

    Azi mă voi cufunda în umbra Lunii,
    Iar craterele ei nu vor mai fi
    Mistere-n rotunjimea care-mbie
    Să o dorești în fiecare zi.