Daniel Vișan-Dimitriu - creaţii proprii

Te-așteptam la malul mării …
Tu, în razele de-apus,
Lunecai pe-un val adus
Dintr-o lume-a depărtării,

Mai dă-mi să-ți mai umplu paharul
cu rostul atâtor cuvinte
ce-au pus imortele-n hotarul
cu borne-ntre suflet și minte.

Salutare ție, minunat apus!
Gândul meu să-ți fie pacea dintr-un vis
Petrecut cu stele într-un paradis
Unde fericirea este mai presus.

E-atât de caldă vara! E fierbinte
Petala-n care-o rază a intrat
Și mă așteaptă-n dulce sărutat
Pe roșul cu parfum de rugăminte.

Ai pus ofrande pe-un butoi dogit
Demult, demult, de când l-a construit
Un amărât ce nu era dogar,
Dar l-a urcat, cu grijă, într-un car

E un tremur firav în frunzișul de mur
Nemișcare pe cer cu căldură-n tumult,
Urgisind nori ce vor să-și formeze contur
Cenușiu, așteptat, nevăzut prea demult.

Într-o zi de vară, prins de-o acalmie,
Se-așezase Vântul lâng-o păpădie
Fragedă, frumoasă ca o primăvară,
Cu privirea verde, trupul de fecioară.

Alergam pe o mare de foc
Spre un loc ce-l visasem demult
Și-l doream, căci intrasem în joc
Refuzând mii de sfaturi s-ascult.

Pașii de pe strada nopții

Pe dale, pe o stradă, într-o urbe,
Se adâncește noaptea de tăcere

Când priveam spre o frunză, tăcut,
Am simțit că mă-ntorc în trecut
Și sunt cel ce-ntr-o seară cânta
Spre o stea, iar privirea-i ardea.