Vraciul

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

marţi, 22 noiembrie 2022

Văzuse într-o zi cum se deschide
O ușă ce-i era atunci străină
Și-n pragul ei, privirea ei divină
A coborât spre drumul vechi, de țară,
Tivit, pe margine, cu pălămide
Și c-un intrus oprit acolo, iară.

Era frumoasă și-ar fi vrut s-o-ntrebe
Atâtea și atâtea despre ea
Și despre golul din privirea sa,
De cum îi e și cum de stă în casă
Când ar putea afară să înjghebe
Un început, de-ar fi cu el să iasă.

În drumul de la stână către vale,
Un mic păstor, pe umeri cu desagi,
L-a tras cu el în umbra de sub fagi
Și, la-ntrebări ce nu-ncetau să cadă,
I-a dat răspuns, timid, cu voce moale:
“Un accident. Nu poate să mai vadă”.

S-a-ntunecat pământul dintr-o dată,
Dar cerul s-a-nstelat în mintea sa
Atunci când s-a gândit că-i poate da
Ce știe, ce-a-nvățat, ce-i este har,
Căci va-ncerca și trebuie să poată:
Aleasa lui, curând, să vadă iar.


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCLI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.