Zborul frumuseții din cuvinte

duminică, 03 august 2025

În retorica supusă frumuseții din cuvinte,
Stă, aristotelic, zborul necuprins de visul frunții,
Cel pitit în palma largă născocită să alinte
Viaducte către inimi, care-ntineresc cărunții.

El înalță și-nfioară întrebările eterne
Despre cum concepem pașii alizeului iubirii,
El ne fulgeră-nserarea și-apoi cade și se-așterne
Ca lovire colorată peste nicovala firii.

Cine crezi că,-n iarna mării, te-a făcut captiv în scoică,
Viu mărgăritar, cu moartea sidefie și cuminte?
Zborul! Doar visat pe buze ca un sân curat de doică
Și incendiat de lava frumuseții din cuvinte...

Sparge, la chermeze, cupa ce l-a adunat din tine,
Când plângeai înstrăinarea pe un țărm cu chip de ură
Și-ai să vezi că desfătarea în splendoare aparține
Zborului rotund din gândul ce-nflorește peste gură.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.