Toxicitate
...
Nimic mai toxic pentru omenire
Precum neputința de a-și explica,
Crimele-n masă prin lentă otrăvire
De o malefică și cruntă stăpânire,
Teama de-a vorbi despre așa ceva!
...
Lumea-i stăpânită de un soi de umbră,
În care criminalii se ascund,
Ei sunt liberi printre noi și umblă,
Ei sunt oculta malefică, lugubră,
Prin care omenirea va dispărea curând!
...
Nimic mai toxic precum pactul tăcerii
Pentru omul care vede și aude,
Iar de-ar vorbi, sămânța îndoielii
S-ar arunca de către vectorii puterii,
Lumea să devină oarbă, mută, surdă!
...
Și România pas cu pas dispare,
Furată pe-ndelete bucată cu bucată,
La rândul lor românii dispar în lumea mare,
Nicio speranță neamul nu mai are,
Biet popor blestemat de soartă!
...
Românii tac și dorm. Atâta știu să facă,
Somnul lor e vechi și e somn de moarte,
Românii sunt dresați ca văzând, să tacă
Iar în țara lor, parcă tot mai săracă,
Trădarea și hoția au mers prea departe!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: