M-am împrietenit cu şarpele casei
în plâns tandru, sărutându-i
ochiul alb, de hârtie.
Degeaba închipui armuri protectoare
amintirea mea e apa
oprită în hainele tale.
Pasărea ce te iubeşte
îţi va desena chipul
cu aripa.
Am să-ţi aduc cioburi culese
din oglinda mare a tăcerii.
vezi mai multe poezii de: PASAT VIOLETA
Detalii poezie:
Distribuie pe: