PASAT VIOLETA - creaţii proprii

Îi împingea cuminte
umbra trupului,
în cămările cu îngeri
precum

Mimand exercitii de uitare
in rastimpuri
ma resemnez ca o santinela in post.

M-absoarbe umbra călătoare a păsării
sub înaltele punţi ale cerului.
E-atâta senin uneori, lângă noi
cât cerul nu poate cuprinde.

Neîndoielnic, între-nflorire şi rod
e o armonie a sublimului,
amintindu-ne obsesiv de setea din vis.
Numai aprilie adună-n cuvinte

După ploaie, coboram treptele în fugă
alungând din priviri disperarea.

Împrejur, risipa liliachie

N-am să-ţi spun despre destrămarea
ce mă cuprinde după zile de dor.
Cărare în derivă, ceas umilit fără preţ.
Înfrigurată am să-ţi arăt, de departe

M-am împrietenit cu şarpele casei
în plâns tandru, sărutându-i
ochiul alb, de hârtie.
Degeaba închipui armuri protectoare