Sonettina XLVII (malum immedicabile ...)

joi, 18 august 2022

Motto:
Appolo către Dafne
”vai mie, căci nu există ierburi
care să-mi vindece iubirea”
Ovidiu – Metamorfozele (1.523)

Abia acum, în mine, prea sfânta împlinire
Adamică trezeşte banalul boţ de lut,
Când simt că mă preschimbă în veşnic început,
Plămadă ce-şi aşteaptă umana zămislire.
Cunoaşterea pe care purtat-a-n sine mărul,
Era povaţa lumii, ascunsă în mormânt
Pe care-o'nalţă seve din saduri, prin pământ,
Hrănind cu ea nu omul, ci însuşi adevărul.
De-o fi să prind iar vlagă, să se adape cerbii
Din sângele ce poartă prea dreapta devenire
A purpurei în smirnă, să vindece iubire,
Mă voi întoarce singur în veşnicia ierbii.
De mii de ani e viaţa doar o metamorfoză
A inimii în piatră, şi doar, arar, în roză.
08.01.2009

Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.