Ovidiu Oana-parau - creaţii proprii

Ovidiu Oana-parauData şi locul naşterii:
- 23 Iunie 1953, Comuna Şercaia, Jud. Braşov
Absolvent:
- Colegiul Naţional "RADU NEGRU" – Făgăraş, 1972
- Institutul de Educaţie Fizică şi Sport – 1975

Profesor:
Marketing şi Management în sport CNFPA - SNA
- Şcoala Naţională de Antrenori, 1994 -2014
- Expert trainer EU din 2012
mail: oana.ovidiu@gmail.com
- Colecţionar: http://bells.zuavra.net
- Volume de poezie: https://sites.google.com/view/ovidiuoana

Pseudonim literar: ovidiu oana-pârâu

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Sonettina XVIII (sărută-mi adevărul ...)

    Sărută-mi adevărul sub nedeschisa poartă
    Şi mângâie-l cuminte în ultima lui seară,
    Când rabdă în cuvinte iertare să îţi ceară,
    'Nainte să ia drumul spre oropsita-i soartă.

  • Sonettina XVII (trecut iertat ...)

    Hipnotic flagelată de tresăriri amare,
    Apari împovărată de fostele năluce
    Şi preschimbate astăzi pe trupul tău în sare
    Din apa mării minţii şi vechi trăiri caduce.

  • Sonettina XVI (nocturnul tău periplu ...)

    Dac-ai putea iubito, să mă-nsoţeşti în vis,
    Aievea, nu nălucă, în cel mai pur lăcaş,
    S-ar mai vădi odată amoru-mi pătimaş,
    Pudrat în mii de vorbe pe foile de scris.

  • Sonettina XV (în vocea mea ...)

    În vocea mea iubito, găseşti adâncul mării,
    Vibraţia de valuri, căldură sau tăcere,
    De ţărm atingeri blânde, sau zbuciumul chemării,
    Al păsărilor albe plutind pe-o adiere.

  • Sonettina XIV (oricare doi am fi ...)

    Ne despărţeau nu doar destinul, timpul,
    Cu naşteri rânduite la-ntâmplare,
    Aiurea-n meridiane oarecare,
    Dar harnici amândoi înspre Olimpul,

  • Sonettina XIII (cu chipul tău ca semn ...)

    Îmi e singurătatea, popas spre nemurire
    Şi-n ea îmi cresc tăcerea. Un enigmatic gând
    Despovărat de vorbe, de linişte flămând,
    Se toarce lin în mine, ca prag spre împlinire.

  • Sonettina XII (paj şi regină...)

    Se împleteşte somnul cu cioburi de tăceri
    Şi legănat de vise, iau calea către stele,
    Rămân în urmă norii, mânaţi de gondolieri,
    Pe neagra nopţii apă, printre luciri rebele.

  • Sonettina XI (mugur de iubire ...)

    Efigia din minte, de întuneric roasă,
    Se cerne spre niciunde în iadul neluminii.
    Doar dorul meu îşi poartă, cu demnitate spinii,
    Pe povârnişul vremii, sub crucea noduroasă.

  • Sonettina X (lăstarul iubirii ...)

    Eram doar trunchiul veşted, pe buza unei râpe,
    Cu clipe numărate-n inele întrerupte,
    Temându-se că vântul, oricând poate să-l surpe
    Din searbădul prezentu-i, pe pantele abrupte.

  • Sonettina IX (foc cetluit ...)

    Desprins din universuri şi recreat de soare,
    Aprins sosit-a-n mine, cu dulci şi cu amare
    Trăiri ce le-ncercase croind nemărginirea,
    Licăr s-aprindă jarul ce prevestea iubirea.