Ovidiu Oana-parau - creaţii proprii

Din rana mea curg lacrimi, le prăvale,
În hău de suflet, hohot de cascadă.
Ciozvârte de secunde-n cavalcadă,
Spre nicăieri, de-acum, își află cale.

Motto:
Prea largă-i lumea pentru orb,
Prea albă neaua pentru corb.

Să scurmi printre noroaiele din vise,
Să simţi cum puţi când doar frumosul vrei.
Asta doresc! Să regăseşti trimise,
Frânturi de viitor fără temei!

Dacă-ţi simţi zilele deşarte
Iubito, după ce-am să mor,
Nu te-ntrista ! Nu sunt departe!
Şi află că m-am stins de dor.

sub pământ să facă rod
de pe fir să le desnod
şi în carte să le-nnod
iar cartea s-o pun în pod

Voi răsădi blesteme în grădină
De-atâta rău ce-mi vine de demult.
N-o să le-ngrop să cred că mă alină,
Sau să-mi ascund al sângelui tumult.

***
blestem pe capul tău să cadă
când de mine îţi baţi joc
să te umpli de buboaie

Blestemul trandafirului

Te blestem să fii ca mine
Personaj mereu dual

Curândul meu, curând dacă va fi,
Curgându-și cursul înspre nici-o zi,
Mă voi întoarce la PreaVoia Lui,
Finind geneza Dumnezeului.

Zicere:
Primeşte-mă, Doamne, în mine!

Atâta cenuşă din vise,