Roryta - creaţii proprii

Se naște-n noapte gingașă cântare,
Un glas ascuns în veșnicul fior,
Din umbre crește dorul spre chemare,
Și arde-n suflet foc nemuritor.

Prin ramuri trece-un tainic freamăt lin,
În noapte cade dorul cel străin,
Se lasă peste viață mângâiere
Și-n suflet naște clipe de tăcere.

Pe cer se naște tainica regină,
Cu pas ei de argint și dulce glas,
Ea mângâie pământul cu lumină,
În timpul care-n stele a mai rămas.

Sub clarul de lună tresar în tăcere,
Se naște-n adânc o tainică dorință,
Îmi curg printre gânduri fiori și mistere,
Și clipa se schimbă-n suavă ființă.

Când se lasă seara peste drumuri mute,
Și umbrele se strecoară printre tăceri,
E-un om minunat dispus să te asculte,
Și-n suflet să-ți aducă mii de puteri.

Se lasă peste frunze o tăcere,
În ramuri plânge vântul călător,
Se-aprinde cerul pal cu mângâiere,
În inimă se naște iar un dor.

În freamăt blând tresaltă un dor,
Se-așază-n șoapte-un vechi ecou,
Lumina urcă pe cer în zbor,
Și nostalgia revine din nou.

Se naște-o dorință în tainica seară,
În valuri de flăcări ce joacă-n tăcere,
Se-aprinde un dor ce din inimi coboară,
Iar flori se deschid sub a nopții plăcere.

Sub ramuri trece-un suspin,
Se pierde-n vânt ca un destin
În inimi stă ascuns un dor,
Și-l mângâie un cald fior.

Sunt oameni ce-și caută-n stele chipuri de iubire
Sunt doruri mute care ating emoții în trăire
Fiecare suspin se-mpletește cu al luminii joc,
Și inima se întinde peste un gram de noroc.