Roryta - creaţii proprii

Răsare luna albă peste crâng,
Se varsă-n valuri visul peste ape,
Și-n ramuri tainic vântul bate blând,
Iar stelele pe cer se-adună-n șoapte.

Vino cu mine-n zori când roua cântă,
Să ne-mbăiem în raze diafane,
Să lipim în suflet o aripă frântă
De-a pururi s-avem iubiri suverane.

Pe ulițe triste se stinge o vară,
Se scurge lumina din ziua amară,
Își poartă amurgul lumina din plin,
Cu pași de tăcere spre-al serii senin.

El vine-n miezul nopții blânde,
Pe căi ce nimeni nu le știe,
Cu pas de frunză ce se-ntinde
Și glas de vânt în poezie.

Se-așază-n mine dulcea așteptare,
În ritm de frunze curg suave zile,
Se întinde cerul iar peste hotare,
Și vântu'-aduce umbrele subtile.

Ne-mbrățișăm în șoapte cu glasuri cristaline,
Ca două versuri clare ce ard în vechi ruine.
Pe pagina iubirii scriem povești de dor,
Și ne-npletim în vise un dans strălucitor.

Sub cerul plin de stele când noaptea apare,
Și printre corturi pașii noștri se ascund.
Vântul adie ușor sub razele de soare,
Și gânduri hai-hui pe drumuri răspund.

Pe țărmul tăcerii sub caldul apus,
Se scurge din vară un cântec nespus,
Prin pașii ce-alunecă ușor peste zare,
Se naște din umbre un vis ce tresare.

Te-am așteptat o viață și încă te aștept
Cu dorul care-mi arde necontenit în piept
Te-aș fi iubit cu totul, cu cer, cu vis, cu rană,
Cu o iubire adâncă ce-n lume mă condamnă.

Sub cerul clar cu munții ca decor,
Pornim zâmbind cu dorul călător.
În suflet ducem poezie vie,
Și lumea pare-o nouă galaxie.